Sunt câte puțin din voi

Am adunat în buchetul vieții 28 de ani de învățământ, și nu, nu e cel legat de școală, liceu, facultate sau masterat. E cel legat de felul în care am crescut în acești ani pentru a ajunge femeia din ziua de azi.

Am greșit cât alții în 2 vieți dar am învățat cât alții în 3 vieți. Depinde doar la cine ne raportăm. De un lucru sunt sigură, că ambiția mă va face să cresc și mai mult iar principala beneficiară a acestor schimbări, voi fi eu.

Sunt câte puțin din voi, din cei pe care i-am avut sau încă îi am aproape. Viata ne trimite unii oameni ca și lecții iar alții… ei bine, alții ca să ne facă fericiți.

Sunt câte puțin din mama, femeia care mi-a arătat că în ciuda dificultăților, o femeie trebuie să țină mereu capul sus. Sunt mama care nu m-a lăsat niciodată sa fiu slabă, care nu a plans în fața mea aproape niciodată pentru ca puiul de om să nu fie influențat. Nu știu cât i-a ieșit din treaba asta, dar știu că atunci când era să intre un hot în casă am fost mai mult decât femeia – bărbat în acea situație. M-a învățat și ca nu trebuie sa depind de nimeni, de aceea tot ce am sau ce fac, le cam obțin singură și sunt și tare mândră când am aceste realizări.

Faceți cunoștință cu Eva. Sigur ma va pune să șterg poza de pe blog, deci profitați până vede articolul.

Sunt câte puțin din tata, de la care am învățat să fiu bună, uneori “proasta de bună” . Nu știu dacă e neapărat o calitate dar știu ca de fiecare data, da de fiecare data, o fapta buna mi s-a întors înzecit. Sunt fata care a învățat sa meargă cu mașina la piață deși piața e la 500 metri de casă. Și știu că aici vin toți pasionații de biciclete, sportivii sa critice lipsa de mișcare. Dar știți ce satisfacție mi-a adus prima mașină? Sau a doua? Știți cât de bine te face sa te simți să ai ceva din munca ta? Trebuie sa învățați sa nu criticați înainte sa cunoașteți povestea.

Sunt fata lui tata care a fost mereu invidioasa ca ea nu poate sa lucreze la tractor, mașină, biciclete pentru ca nu sunt treburi de fete, dar care ar fi făcut orice sa își bage nasul în aceste activități doar ca să fie în preajma lui.

El e tata. ❤️

Sunt câte puțin din cei doi bunici infinit iubiți care m-au învățat ca o căsnicie e pentru totdeauna. Sunt bunica, cea care te iubește necondiționat și bunicul, cel care nu s-a emoționat niciodată în fața mea pana când nu a auzit melodia “Dragostea bunicilor”. Am învățat de la bunica sa fac cele mai bune gogoși din lume și am învățat de la bunicul ca poți merge pe bicicleta și urcând de pe partea stângă iar dacă te pui la masă, trebuie calculata toată mâncarea în asa fel încât sa nu lași în farfurie și toate cantitățile sa fie corect distribuite. Ultima bucățică de carnita trebuie combinată cu ultimul cartofior și cu ultima bucățică de pâine. Am realizat ca făceam asta după mulți ani, fără sa știu vreodată ca bunicul făcea asta de obicei, asa am realizat cât de mult sunt a lor. Pe bunici poate că ii știți deja dintr-un articol mai vechi, va las aici link, cel mai apreciat articol de pe acest blog.

http://cristinabuder.ro/2019/05/18/cel-mai-frumos-loc-din-lume-e-aici-la-graniceri/

Dacă totuși nu ați citit articolul și nici nu aveți de gând sa o faceți, faceți cunoștință cu cei mai iubiți dintre pământeni (86 și 82 de ani).

Sunt câte puțin din puiul de om care cumva pare ca îmi retrăiește copilăria. Sunt puiul de om care învață mereu foarte bine, sunt copilul temător care are nevoie de 2,3 cuvinte din partea tatălui ca să lase frica la o parte. Sunt copilul timid și cu suflet mare. Dar știți ce sunt mai ales? Sunt copilul care reușește orice își propune în viață și sunt convinsă că așa va fi și el. Sunt un pic, un pic mai mult din frățiorul meu, Denis pericol public.

Sunt câte puțin din mătușa care m-a sprijinit întotdeauna din spate dar cu care nu am nici o poza împreună. Tocmai eu, pasionata de asa ceva! Nu e nici o problema, remediem situația. Sunt mătușa care lucrează mult dar a învățat ca trebuie sa se aprecieze și pe ea. Sunt mătușa care a avut mai mult curaj decât mine să își tatueze sprâncenele dar poate pe ale cărei urme voi călca într-o zi. Până fac eu rost de poză, aici e iedera cu care pot face poze fashion la ai mei, la Simand.

Sunt câte puțin din cealaltă mătușă de la care am luat mai multe decât s-ar fi așteptat vreodată. Sunt mătușa hotărâtă și muncitoare, sunt mătușa îngrijită și în pas cu moda, sunt cea care le știe pe toate deși nu am chiar întotdeauna dreptate. Sunt blonda lor, chiar dacă suntem mai departe.

Sunt câte puțin din el, din cel mai cel verișor, care a fost acolo în momentele cele mai grele și de la care am învățat ca un “hahaha” te scoate din multe stări sau situații. Sunt câte puțin din “fratele mai mare” lângă care am crescut împreună și la care ii mâncăm toate mandarinele când eram mici și, datorită faptului că eu eram cea fomista si nu aveam problem cu mâncarea, savuram poveștile pe care le inventa bunica cu soldațeii făcuți din mâncare doar să îl convingă sa mănânce.

El e Sergiu.

Sunt câte puțin din colegul de la grădiniță, colegul de la muncă și prieten în afara acestora, singurul care NU m-ar judeca vreodată în privința alegerilor mele, mai mult decât atât, ar susține toate nebuniile mele. Sunt mai perfecționista datorita lui și mai egoista uneori, ceea ce nu e neapărat un defect. E un fel de facere de bine pentru tine. El e Flavius și el a fost Puky. 🥺

Sunt câte puțin din fiecare din ele, din prietenele de o viață.

Intr-o ordine total aleatorie, sunt câte puțin din Carina, dacă tot am ieșit ieri cu ea în oraș. Sunt câte puțin din bunătatea ei cu care ajută pe oricine, sunt câte puțin din bunătatea ei dusa la extrem când de multe ori, chiar și pentru mine, se lasă pe ea. Aici trebuie să mai lucrăm la asta. Sunt câte puțin din ea pentru ca suntem de cele mai multe ori pe aceeași lungime de undă, asa se explică și orele petrecute împreună. Sunt câte puțin din Carina, cea care citește mult și mai puțin din Carina care adoră să facă puzzle-uri. Aici trebuie să mai iau din răbdarea ei. Sunt câte puțin din prima prințesă dintre ele care s-a căsătorit anul trecut. Aici aveți și povestea lor pe blog. ❤️

http://cristinabuder.ro/2018/11/29/file-de-poveste/

Sunt câte puțin femeia puternica și hotărâtă, cea care știe exact ce drum și-a ales în viață, cea disciplinată și mai ales determinată. Sunt câte puțin din Carmen cea petrecareață și mai mult din Carmen cea cu care am putut sa râdem în așa hal încât a devenit molipsitor și pentru cei din jur. Sunt câte puțin din femeia care țintește sus, cel mai sus, doar pentru că merităm ce e mai bun. 😁

Sunt câte puțin din bff, din soulmate, din Ramona, cea cu care am avut o perioada bună din viață în care am fost foarte apropiate. Sunt câte puțin din Ramona cea pisicuță și câte puțin din cea capabila sa se descurce în multe situații bazându-se pe forțele proprii. Sunt câte puțin din tot ce înseamnă Pandora, O’bag și branduri de astea care ne fura ochii dar care ne plac în egala măsură. Toate astea pentru ca o blondă are mereu o bff brunetă/satena.

Sunt câte puțin din Bianca, cu care cred ca am depășit de ani buni pragul prieteniei. E cea dusa la nivel înalt, cea cu care pot sa nu vorbesc 3 luni dar cu care atunci când ma întâlnesc sa pară că nu a trecut decât o săptămână de când nu ne-am văzut. Sunt câte puțin din Bianca cea muncitoare, de la care am învățat ca trebuie să ai mereu ceva de back-up pe lângă muncă, sunt câte puțin din prietena care mi-a îndeplinit un vis și alături de care abia aștept sa fac parte din ziua ei de poveste, ziua în care va deveni din domnișoară, doamnă. Pentru mine tot Biutza vei fi, și BIU la fel, doar că vei atinge un alt prag al fericirii. ❤️

Sunt câte puțin din femeia căsătorită, mama a unui bebe Maria adorabil și lipicios, femeie fericita pana la cer și înapoi. Sunt câte puțin din calmul ei și nebunia ei, câte puțin din vorbele bune și mai ales din femeia care țintește și reușește mereu sa fie acolo sus, toate astea cu o familie fericită în jurul ei. Sunt câte puțin din prima colega de bancă și din viitoarea nașa a Biancăi, familia de la Colegiul Național Moise Nicoara la care sper sa ne revedem anul acesta la întâlnirea de 10 ani de la absolvirea acestuia. Nu v-am spus eu ca e happy bride?

Sunt câte puțin din Ana, care m-a trezit la realitate într-o simplă ieșire din oraș. Zic eu simplă dar s-a transformat într-una de 6 ore. Sunt femeia care de atunci știe exact ce nu vrea sa facă dar mai ales ce își dorește din tot sufletul sa facă, iar toate astea, datorită ție! Sunt câte puțin din femeia care a învățat ca trebuie sa saluți cu “Bună Cosmin” doar pentru ca așa cu siguranță te faci remarcată, câte puțin din femeia care se va descurca mereu bazându-se pe forțele proprii și câte puțin din femeia care știe ca fluturii sunt un “must have” într-o relație.

Sunt câte puțin din fiecare, din cercul mic dar consolidat, din oamenii care au în primul rand caracter și abia apoi chimie. Am absorbit ca un burețel cele bune, sper eu, de la fiecare și asa m-am format ca și femeie. Cu ocazia asta vreau sa îmi și cer iertare pentru zilele de Cristina plângăcioasă, cele de Cristina morocanoasă sau zilele mai puțin bune în care ați fost totuși lângă mine dar și să vă mulțumesc pentru amintirile create lângă voi.

Cu scuzele de rigoare dacă am uitat pe cineva, cu inima plina de mulțumiri pe care vi le adresez tuturora, celor de la care am încercat întotdeauna sa învăț cât se poate de mult, sper ca am reușit măcar pentru câteva secunde sa va arat cât de mult ați însemnat în viata mea și ce impact ați avut fiecare asupra femeii care sunt astăzi.

Va mulțumesc infinit și sper sa va am lângă mine pentru totdeauna!

11 Comments

Add Yours
  1. 1
    Deyutza

    Vai cat de frumos ai scris despre tot si toti. Ai o familie si prieteni minunati,.dar fara ca si tu sa fii la fel nu cred ca treaba ar putea fi reciproca

  2. 11
    Rokolla

    Imi place mult articolul tau si l-am gasit extrem de interesant. Ai scris foarte bine despre toata lumea si chiar mi-a placut sa-ti cunosc familia

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *