10 lucruri pe care le făceam când eram copii și încă ne plac

Văzusem zilele trecute ceva într-un supermarket și, încă din acel moment, mi-am dat seama care va fi tema articolului de astăzi.

1. Iată și ceva-ul.

Baloanele de sapuuuun. Nu va plac, huh? Prea copilărești? Glumiți, nu? Sunt persoane, ca și cei din povestea de dragoste prezentată în urmă cu o săptămână pe blog, care le folosesc și la nuntă. Ce-i drept o fac sub o altă formă, dar ideea per total a articolului este să descoperim legăturile cu copiii din noi care, sub o formă sau alta, încă se manifesta în viețile de adulți.

2. Desenele animate

Generația Fox Kids/Jetix mâna sus! Nu știu cum sunteți voi, dar eu din când în când, mă mai uit la “Viața cu Louie”, “Zâmbetul lui Sharon” și plaaaang după cele mai educative desene animate văzute vreodată dar pe care nu le mai găsesc pe YouTube “Familia de ce”. Efectiv învățam despre mai multe domenii uitându-mă la ele: cum funcționează un telefon mobil, un fax, etc tot ce tine de aparatura electronică alături de tatăl băiețelului, tot ceea ce tine de fauna și flora alături de mama băiețelului, unchiul era cu tot ce tine de spațiu, planete, un alt unchi îl învăța pe băiețel despre corpul uman și cred ca un alt unchi era cu partea legata de animale. Sigur nu i-am înșirat cum trebuie, cred ca unul era bunicul din cei 3 unchi, și am și ratat-o pe bunică dar nu îmi amintesc în ce domeniu era aceasta specialista. Ideea este că încă mă uit cu bucurie la desenele animate, cele consacrate.

3. Cred că fiecare avem un anumit fel de mâncare/prăjitură care ne va aminti mereu cu drag de copilărie. Personal, voi fi mereu înnebunită după gogoșile bunicii.

NU există în lumea asta gogoși mai bune ca și acelea. Am încercat variante de la cele mai mari specialiste în gogoși (cele locale, de casă) fără nici o încântare ieșită din comun a papilelor gustative. Sunt convinsă că aveți și voi o albinuță (prajiturică), o tocăniță, o ciorbiță ca la mama acasă, un fel de mâncare pe care îl asociați cu copilăria.

4. Nu știu dacă acesta era un subiect foarte plăcut când eram mai mici, poate doar când eram bebeluși, dar știu cât e de venerat acum când suntem mari.

Somnul

Am realizat de curând că și o jumătate de oră în plus pe noapte e Dumnezeiască. Efectiv se observă și pe față, starea de spirit dar mai ales este benefic în lupta cu oboseala, stresul cotidian.

5. Va dădeați și voi cu leaganul/hinta când erați mici, corect? Acum probabil nu o mai faceți pentru că vă luați amendă de la politia locală, asta înainte să ajungem la cel mai obiectiv motiv, kilogramele și statura care într-adevăr nu mai au ce cauta acolo.

Dar va plac balansoarele, nu? Hamacul?

Ei bine, cam așa se traduce trecerea de la mic la mare. Sufletul încă se cere legănat.

6. Fructele copilăriei

Și nu, nu sunt cireșele, pentru că, dolofană fiind, nu puteam să mă urc și eu pe garaj ca și ceilalți copii să mănânc cireșele cele mari și cărnoase. Trecând peste frustrările mele din copilărie, altele sunt cele aduse în discuție astăzi.

Dudele

Sunt efectiv gustoase. Chiar văzusem un dud în mijlocul orașului, dar recunosc că mi-a fost rușine să mănânc din ele, ca deh, ce-o să zică lumea? ☺️

Am întrebat 100 de romani “Unde se fura cele mai multe fructe?” Sigur unul se găsea sa spună ca sunt eu, în centrul Aradului. 😂

Nici poveste! dar deh, încă ma lupt cu momentele de rușine uneori dar puteți spune ca sunt dovada vie a zicalei “Cu rușinea mori de foame”.

7. Aici e despre roti ajutătoare și despre bucuria de a scăpa de ele. E despre învățatul mersului pe bicicletă și despre bucuria manifestată și la maturitate.

Pe lângă faptul că e un mijloc de transport care nu poluează, ne ajută și la capitolul sănătate și poate fi și fashion (vedeți recentele ediții de skirt bike).

Mai sus o aveți pe văruța, câștigătoare a Skirt bike ediția 2019. 🥰

8. Înotul

Sau capitolul la care excelez cel mai puțin. Da, da… Știu că e imposibil să uiți cum să înoți dar priviți-mă, eu sunt excepția de la regulă.

Totuși susțin că înotul e una din activitățile care în general se învață în copilărie dar se practică mult mai mult la maturitate. Sunt oameni care chiar se trezesc la 5 dimineața și de la 6 merg la înot înainte de muncă, de neînțeles pentru mine, dar ei există, și nu sunt puțini. Eu rămân delfinul eșuat de pe marginea bazinului. 😂

9. Telenovelele

Pe vremea noastră nu exista netflix, era Acasă TV. Dar noi am învățat spaniola la un nivel atât de avansat încât îmi amintesc că participasem la ceva concurs de limba spaniolă. Spre surprinderea mea, rezultatul la limba spaniolă a fost mai mare decât cel la limba franceză, o limbă pe care o aveam în Orar.

V-ați uitat și voi la “Înger sălbatic”, la “Salome”?

Măcar de dragul acestor frumuseți de băieți? 😂

Totuși dacă Salome nu v-a atras privirile, sigur vă aduceți aminte de “Betty cea urâtă” măcar prin prisma aparatului dentar, pe atunci un tabu, acum un lux. Vreau doar sa observați diferența dintre actriță și realitate. Este izbitoare!

10. Bunicii, sufletul nepoților

Fac parte din categoria de copii care petrecea cele 3 luni ale vacanței de vară la bunici și care pleca de acolo în lacrimi întotdeauna. De fiecare data când începeau sa cadă frunzele și le maturam împreună cu bunica mă lua groaza de câte ori o auzeam pe bunica spunând “Deja e mijlocul lui August, s-a dus și vara asta”. Știam că asta apropia și momentul plecării de acolo.

Povestea se repetă și la ora actuală când plec de acolo. Poate nu se materializează în lacrimi, dar se simte efectiv cum se rupe întotdeauna o mictoparticulă din sufletul bunicilor de câte ori plec de acolo. Priviți fotografia din portofel.

Sper că am reușit măcar un pic să vă răscolesc copilul din interior. Până data viitoare, fiți și copii, bucurați-vă sufletul mai des!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *