Țara Hațegului – raiul nedescoperit

Să fiu sinceră cu voi, dacă m-ar fi întrebat cineva despre Hunedoara, aș fi recomandat Castelul Huniazilor, Manastirea Prislop și poate poate îmi aminteam de Lacul Cinciș. În anul 2020 am descoperit cât de limitată în cunoștințe eram cu privire la acest județ.

Tik tokul, da, da! Aplicația aia pentru copii, m-a făcut să descopar locul meu preferat din România în materie de natură. Dar cum prima data când am luat contact cu Cheile Băniței, am fost nepregătiți, de data aceasta ne-am întors dotați cu ceea ce trebuie (papuci pentru apa + o noapte de cazare). Zona cere de fapt mai mult de o noapte de cazare, dar despre asta o să vorbim într-un articol viitor.

Am fost cazați la Country House Hățăgel, și după ce am văzut locația din interior ne-a părut tare rău că pentru a doua zi camera era deja rezervată pentru altcineva. Cumva, speram că fiind în timpul săptămânii, nu vom avea probleme cu rezervarea ei și pentru a doua noapte. Din păcate, neprevazutul s-a produs.

Sincer, când am ajuns aici și am văzut ca e o casă normală dintr-un sat românesc, la care se adaugă și cimitirul și biserica din fața casei, chiar nu înțelegeam cum pot unii oameni să scrie reviewuri pe Booking cu “Priveliște minunată”. Ne-am schimbat părerea în totalitate după ce am intrat în casă propriu-zis.

Acum, dacă vă spun cât a costat toată minunăția asta, n-o să vă vină să credeți. Ei bine, a costat 80 RON/noapte. Să vă mai spun că doamna ne-a lăsat și apa în frigider și pastiluțe de cafea pentru o dimineață perfectă? ☕

Și pentru că am ajuns foarte târziu la cazare (era aproape ora 17:00 și nu mâncasem mai nimic), recomandarea doamnei de la cazare în privința mâncării am onorat-o abia a doua zi din cauza faptului că se putea lua masa acolo doar cu rezervare în prealabil. Ne-am îndreptat însă spre cel mai lăudat loc din Hațeg, atât pe site-urile de specialitate cât și pe blogurile unora ca și mine, care veneau să întărească topurile care deja îi plasau pe locul 1. Am mâncat doi burgeri delicioși la Art Bistro! Hai să punem pe seama oboselii tratamentul UNORA dintre ospătari, dar chiar lasă de dorit.

N-am cum să nu menționez asta, dar a doua oara când am vrut să mâncăm la ei, din cauza faptului că era plină terasa, i-am rugat să ne pregătească comanda pentru a lua mâncarea la pachet. Răspunsul lor a fost: “Aaa.. Nu pot să vă fac pentru că nu mai avem caserole.” De neiertat pentru nr. 1 dintr-un oraș. Menționez că am mâncat cea mai bună shaorma din univers chiar în apropierea lor, după refuzul sictirit.

Inainte de orice activitate de “explorare”, dar și pentru a avea timp a doua zi de celelalte planificate, am străbătut Cheile Băniței “la apus” cum s-ar zice. Fiind deja obișnuiți cu traseul dar și dotați corespunzător, a fost destul de ușor sa facem asta. Din fericire și debitul apei era mai scăzut decât data trecută. Efectul asupra picioarelor a fost minunat pentru oboseala acumulată. Aș face asta de vreo 2,3 ori pe vară dacă ar fi după mine. 😊

In cea de-a doua zi, după ce am vorbit cu Unchiul Luci cu privire la o rezervare (neapărat să faceți asta înainte să veniți aici!), am luat masa la unicul punct local gastronomic din zonă. Trebuie să știți înainte ce presupune asta. Nu este un restaurant. Este casa celor doi (Unchiul Luci și Mătușa Ana) care vă primesc cu drag la masă și va servesc cu ceea ce aleg ei să gătească în ziua respectivă. Îi găsiți pe Facebook cu denumirea de “Mâncare Tradițională Țara Hațegului – Densuș” și tot acolo aveți și numărul de telefon la care trebuie să faceți rezervarea.

Și de aici a început ospățul. Vă jur! Deși rezervasem o masă de prânz, când Unchiul Luci a aflat că băusem doar o cafea de dimineață, ne-a adus un platou cu produse făcute 100% de ei. De fapt tot ce se pune pe masă e 100% produs de ei.

Pe lângă asta, “de început”, am fost serviți cu afinată (preferata mea), țuică de pere și mi se pare că tot ceva ca și afinata, dar făcută din zmeură. Din teama de a greși denumirea, am preferat să scriu așa. Pe tot parcursul mesei, ni s-a asigurat apa rece în care era introdusă o pară tăiată în 2,3 bucăți.

Am luat masa în livadă pentru că cea din foișor era rezervată deja, dar am preferat-o pe aceasta. Pentru cineva care stă la bloc, masa afara va fi întotdeauna o plăcere. Și a început distracția. Ciorbă de perișoare, tochitură cu piure de cartofi și multe povesti despre frumoasa zonă în care ne aflam, dar și despre afacerea celor doi care se pare că s-a deschis tocmai în acest an nefast. Menționez că Unchiul Luci a refuzat să își îndepărteze masca, chiar dacă eram în aer liber și stătea la o distanță considerabilă față de noi.

Credeați că asta e tot? A venit și desertul. Era o jumătate de farfurie cu salam de biscuiți și cealaltă jumătate cu plăcintă cu mere. Am plecat de acolo mai ceva ca de la bunica, cu brațul plin cu pere, dar și cu o hartă cu Țara Hațegului și o broșură primite gratuit. Având în vedere că plănuim o revenire aici din cauza unui obiectiv turistic la care ravnim de mult timp, fiți siguri că ne vom întoarce și la cei doi pentru o masă copioasă. Cat costă o astfel de masă? Prânzul la Unchiul Luci și Mătușa Ana costă 70 RON/persoană.

Am plecat către biserica de la Densuș (dacă tot eram în zonă), cea mai veche biserică din piatră din România. Din păcate, nu am prins-o deschisă. Menționez că încă se oficializează slujbe religioase aici. Sper ca data viitoare să fim. Mai norocoși. Unchiul Luci spunea că undeva în stânga altarului dacă nu greșesc, e pictat Mântuitorul Iisus Hristos în ie românească.

Următorul obiectiv turistic a fost Peștera Bolii. Prețul pentru acces a fost de 10 RON/persoană, dar credeți-mă, merită toți banii! Este de 10 ori mai frumoasă decât Peștera Urșilor, la care cu siguranță nu vom mai merge vreodată, nici măcar de dragul poveștilor cu coada ursului.

Revenind la peștera din discuție, am fost surprinși atât de dimensiunea ei, cât și de felul în care a fost amenajată pentru turiști. Felicitări!

Am continuat cu o drumeție de aproape 6 km de urcat pe munte, după care am realizat, spre dezamăgirea noastră, că mai aveam încă 6 km de străbătut pentru a ajunge la obiectivul dorit. Fiind deja târziu, am hotărât să ne întoarcem, iar un localnic văzându-ne pe jos la acea oră, s-a oferit să ne ducă cu mașina până jos. Da, mai există oameni buni, care nu așteaptă nimic în schimb și care s-a oferit să ne ajute să ajungem unde ne-am dorit data viitoare.

Stați așa, că ziua încă nu s-a încheiat. Tot la recomandarea Unchiului Luci, am făcut o ultimă oprire la Cetatea Mălăiești – primul monument medieval din Județul Hunedoara care a fost reabilitat aproape în întregime după 1989. Din fericire, accesul este cu mașina până la porțile cetății, fapt care n-a mai adăugat kilometri la cei parcurși deja la pas. Având în vedere ora târzie la care am ajuns, evident că nu am mai putut vizita cetatea și în interior, dar în exterior accesul e gratuit. Pentru cei care vor să o viziteze în întregime, aici aveți și programul lor:

Mi se pare chiar trist faptul că avem așa frumuseți în țara noastră și nici măcar nu știm de existența lor. Pentru amatoarele de fotografii instagramabile, am găsit eu acest locșor care nu este bifat de toată nația. 😁

Dacă îmi urmăriți articolele sau mai ales dacă ma cunoașteți personal, știți ca Sibiul era nr. 1 pentru mine ca și obiective de vizitat în România. Ei bine Țara Hațegului a detronat și Sibiul, și capitala, și Cheile Nerei. Este, precum am scris și în titlul articolului, raiul nedescoperit sau poate, extrem de puțin promovat.

Weekend minunat! 😘

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *