Fundatura Ponorului sau “Palma lui Dumnezeu”

Așezați-vă cât se poate de confortabil, că azi e vreme de șezătoare. Toamna își face simțită prezența și ne îndeamnă oarecum la meditație, cere până și o cafea caldă și dacă nu e prea mare deranjul, se impune și paturica la purtător. E anotimpul blamat de către cei care își doresc 12 luni de vară, afectează în mare măsură meteodepresivii, dar cine are ochi să îi vadă adevărata frumusețe o ia, o descoperă și scoate ce e mai bun din acest anotimp viu colorat.

Profitând de zilele mai călduroase de vară târzie, sau toamnă în adevăratul sens al cuvântului dimineața și seara, am reușit (fiind la a treia tentativă) să ajungem într-un loc desprins din poveștile cu “zâne”. Pentru cei care vor să aprofundeze termenul de zâne, va trimit de pe acum la cel mai bun fotograf în viață, cel care a promovat Fundatura Ponorului și a făcut multe pentru oamenii de aici, Mircea Bezergheanu.

N-aș fi vrut să rup firul poveștii în acest fel, dar trebuie să vă duc puțin într-o altă lume. Cum prefer întotdeauna să merg într-un loc nou (vorbim de cazare în cazul de față), am găsit o pensiune în Hațeg care ne-a demonstrat încă o dată că acest loc este absolut minunat. E vorba despre Vila Nicole, unde pentru tariful de 170 RON pe noapte, am beneficiat de această superbitate de cameră cu cadă cu hidromasaj.

Iertată să-mi fie latura de pițipoancă, dar mi-am dorit prea mult să ajung și aici. Fiți fără griji, Domnule Mircea, natura nu mi-a iertat-o mai târziu. 😂

Revenind cu picioarele pe pământ, am lăsat în mare parte ceea ce a ținut de “ținute călcate și aduse pe umeraș”, de încălțăminte la care doar brandul spune ceva, nu și confortul sau calitatea, și am revenit la singurul loc în care așa ceva se găsește calitativ și accesibil. E vorba despre produsele celor de la Dechatlon. Cineva mai deștept decât mine a fost întrebat: Under Armour sau Nike? Și el a întrebat de ce? De ce ai plăti un brand în locul unuia mai puțin cunoscut dar la fel de calitativ? Și MARE dreptate a avut. Cea mai ușoară și confortabilă pereche de papuci în viață, acolo am găsit-o. Și a costat în jur de 60 RON.

Echipată fiind, în mare măsură, am ajuns la casa Domnului Doinel, cu 2 minute înainte de ora stabilită. N-am vrea să deranjăm sau să răsplătim omenia într-un alt fel decât acela cu care ne-a obișnuit. Pe acesta l-am întâlnit la a doua tentativă de a ajunge la Fundătură, leșinați de oboseală după 6 km de urcare și foarte dezamăgiți când am aflat că mai avem pe puțin atât până la locul cu pricina. Am renunțat și de acea dată din cauza faptului că soarele stătea să apună și nu eram în stare să mai urcăm 7 km și să coborâm încă 13 de km. Domnul Doinel s-a oferit să ne ducă până jos, în sat, spunându-ne că ne va duce altă dată până sus dacă dorim. A fost ziua în care am aflat că încă există OAMENI, unii pe care cineva de acolo de sus îi scoate în calea ta cu un scop.

Fac doar o scurtă paranteză, cei care doriți puteți aprofunda cu exactitate poveștile lui Mircea Bezergheanu pe pagina lui de Facebook sau pe siteul intufisuri.ro . Acesta spunea că acolo dispar toate fițele autohtone, cum că a găsit câte o toba spartă, tocuri și altele dintr-ale lumii în care trăim, toate reprezentând tentative eșuate de a ajunge la Fundătură. Practic a concluzionat că natura decide cine ajunge sau nu la Fundătură.

Îi dăm și noi dreptate, natura n-a iertat nici lipsa de experiență a noastră. Părul de “pițipoancă”, întins de dimineață, n-a fost suficient ca să ma ferească de aerul rece, de munte, care ne trage puțin de mânecă și ne aduce aminte că e TOAMNĂ. Drept urmare vântul ne-a afectat destul de mult, dar nu îndeajuns încât să scadă efectul pe care zona o are asupra psihicului.

A fost dimineața când ne-am dat reset, format all, reconfigurarea traseului. Am văzut oameni care salutau cu “Doamne ajută”, care muncesc cât 10 și care nu se plâng o clipă, ci fac asta cu bucurie. Voi, de când nu ați mai lucrat cu bucurie?

Am văzut cai care se bucură de libertate și sunt foarte îngrijiți și prețuiți, am văzut cea mai curată apă din lume, am văzut multă muncă și am văzut OAMENI.

Și dacă nu m-ați crezut cu munca, s-o fi văzut pe nana Armina cum a cosit și scos cartofii de pe vreo 8 mp în cele 15 minute cât noi am urcat sus pentru a face fotografii. Și DA, poartă costumul popular la fel cum purtăm noi o pereche de jeansi. Sunt principii cu care unii oameni au crescut și la care nu au renunțat. Sunt principii pe care noi le-am modificat, și nu neapărat în bine.

La un moment dat, în cele 5, 10 secunde când nimeni nu a mai scos un sunet, a venit și “clickul”. Și e nasoală rău trezirea asta. Când ai astfel de frumuseți și realizezi că noi, oamenii, ăștia deștepții (că suntem unu mai inteligent decât altul) am ridicat la cel mai înalt rang branduri, și nu valori, stai doar să te întrebi ce se va întâmpla când valorile se sting?

Mai bine să nu avem răspuns la această întrebare.

Zisă și “Palma lui Dumnezeu”, Fundatura Ponorului este locul din România care ne-a schimbat. E foarte greu de transpus în cuvinte efectul pe care Fundătura îl are asupra ta. E experiența care pur și simplu se trăiește, nu se explică.

“Luați-l Doamnă și pe negriciosul ăsta la pozat.” mi-a spus Domnul Doinel. Și mare dreptate a avut. Pufoșenia negricioasă, o rasă care întoarce oile, s-a lipit instant de mine, chiar și fără a fi ademenit cu ceva bun de mâncat. Parcă are deja și ochiul format de când are de-a face cu fotografi pe care îi duce până sus Domnul Doinel. Iar rezultatul a fost chiar frumos.

A fost efectiv locația anului 2020, locul care ne-a rupt de realitate sau din contră, ne-a trezit la realitate. Ne-a plăcut atât de mult încât așteptăm cu nerăbdare rezultatele Domnului Mircea Bezergheanu după petrecerea lunii octombrie în Fundatură, asta dacă nu cumva ne încumetăm să-i mai furăm o zi Domnului Doinel! 😂

N-am promovat, nu voi promova nimic din ce înseamnă politic vreodată, dar viitorul primar al acestui loc este direct vizat! Cei din Alba au Raven’s Nest, o locație superbă cu tarife de 1400 RON/2 nopți. Oamenii de aici MERITĂ un drum asfaltat. Nu v-am cerut pensiuni de lux, dar cerem din tot sufletul un drum de “Doamne ajută’. Stați liniștiți, e și dorința oamenilor locului. Haideți să promovăm valorile. Haideți să ajutăm turiștii să mănânce o brânză bună și localnicii să aibă un trai mai bun. Știm că se poate, știți și Dumneavoastră că se poate. Haideți să schimbăm ceva!

Am plecat de la casa Domnului Doinel cu o bucurie și tristețe în același timp. Ne spunea tatăl acestuia sa ne mutam acolo. 🥺

Acum înțelegeți de ce îi numim oameni? Și dacă în lumea asta avem parte inevitabil de răutăți gratuite, aici sunt bunătăți gratuite, precum indemnul de mai sus. Vă mulțumim infinit pentru bunătate, deși știm că internetul nu va ajunge asa ușor la Dumneavoastră. Iar pentru cei care vor să ajungă la Fundătură și nu se încumetă la acest traseu (imposibil îl numim noi din lipsa marcajelor), pot să vă fac legătura cu Domnul Doinel care este dispus să vă ajute. Ne-a rugat totuși să îl anunțăm cu 2,3 zile înainte. Mă găsiți mai ușor pe rețelele de socializare, unde pot sa va dau detalii legate de locul unde vă puteți întâlni cu acesta, precum și contactul lui.

Am încheiat excursia de 5 ore, după care am revenit la asa zisa, cea mai bună locație de luat masa din Hațeg, Art Motel&Bistro. Dacă în urmă cu 2 săptămâni am avut probleme cu servirea de aici, situația s-a schimbat considerabil. Am transformat o steluță în cele 5 pe care localul le merită acum din toate punctele de vedere (Facebook review). Felicitări!

Ca și ultimă oprire, am bifat și “I gardini di Zoe”, dar după ceea ce am văzut de dimineață, nimic nu mai putea să îi facă concurență. Grădinile sunt frumos îngrijite, încă mai găsiți trandafiri chiar și în această perioadă, dar nu știu dacă e o locație unde am mai merge a doua oară, poate doar fiind în trecere ca și acum.

Totuși, pentru doritoarele de fotografii instagramabile, locația merită vizitată. Ca și priveliște de ansamblu, I Giardini di Zoe arată cam așa:

Am aflat că gradina a fost gândită și creată cu pasiune de Giovanni Salvatelli, un om de afaceri italian. Ce e impresionant e faptul ca nu a avut un plan și nici studii de peisagistică, ci pur și simplu a făcut totul cu drag și incredibil de multă pasiune pentru grădinărit. Din acest motiv, grădinile merită vizitate măcar o data în viață.

În speranța că nu am exagerat cu dimensiunea articolului, dar cu bucuria în suflet de a fi ajuns în “Palma lui Dumnezeu”, și mai ales promovarea acestui loc în măsura în care oamenii din ziua de azi mai și citesc, vă mulțumesc pentru răbdare și pentru că încă sunteți aici! 😘

2 Comments

Add Yours
  1. 1
    daniela golgotiu

    Cautand noutati despre Palma lui Dumnezeu, am ajuns pe pagina Dumneavoastra. E foarte frumos acolo. In fiecare an mergem acolo, cel putin o data, cu bicicleta sau pe jos. Cu privire la “Oamenii de aici MERITĂ un drum asfaltat”: cu parere de rau, la noi in tara, in tara noastra frumoasa, cu cat este un loc mai accesibil, cu atat este mai aglomerat si mai murdar. La cat este de promovat acest loc, daca acolo se va ajunge usor, frumusetea aia de loc va ajunge plina de gunoaie. Pentru oamenii care mai traiesc acolo e mai bine sa nu se faca drum. Toti “turistii” isi vor parca bolizii fix acolo unde e Frumosul. Vor rupe tot. Vor calca totul in picioare. Vor rasuna din toate boxele fel si fel de muzici. Vor lasa numai vetre de foc si resturi de la gratare…. “Ai grija ce iti doresti, ca s-ar putea sa primesti si sa nu fie ceea ce iti trebuie.”

    • 2
      cristinab

      Bună ziua!

      Ma bucur că am fost și noi norocoși să ajungem la Fundătură și că am reușit prin intermediul blogului să ajung la cineva cu care împărtășesc același drag pentru acest loc minunat.
      Legat de drum, e cerința oamenilor locului. Nu mi-am permis să scriu asta fără a îi întreba înainte.
      Aveți și Dumneavoastră dreptate, e cu două tăișuri situația.

      O zi frumoasă! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *