Familia ESD

Se spune că prietenii sunt familia pe care ți-o alegi și cred că asta îi descrie cel mai bine pe ei. Am ajuns pentru prima dată la Studioul celor de la ESD călcând toată frica și rușinea în picioare pentru a da curs unei noi provocări, una care mă scoate pe mine din zona de confort, dar care ne ajută să îi cunoaștem pe ei dintr-o cu totul altă postură.

Pentru că am mers la un festival doar de dragul lor, recunosc că propunerea de a le trece pragul mi-a surâs încă din prima clipă. I-am furat puțin de la ceea ce știu ei să facă cel mai bine pentru câteva minute de “lecții de viață”. În interviul care urmează i-am avut alături pe Mario și pe Victor Stan, pe care i-am rugat să îmi răspundă câtorva întrebări.


CB: Spuneți-mi cum ați ales numele de scenă? Al tău e Mario, al tău e Victor Stan, care coincide cu numele propriu. De ce nu ai un pseudonim?

Victor Stan: Cred ca din lipsa de inspirație, pe moment.. Glumesc! 😂 Nu, am preferat ca lumea să mă știe cel care sunt eu. N-am vrut să îmi pun o poreclă, n-am avut niciodată de fapt în viața mea o poreclă, eu personal. Mario?

Mario: La mine-i simplu. Acum vreo 30 de ani, (Glumea, age is just a number, nu luați prea în serios treaba cu vârsta 😂), deci acum vreo 30 de ani, pur și simplu mi-a zis cineva Mario și așa a și rămas. E nume italian.

CB: Se leagă oarecum răspunsul de următoarea întrebare. De câți ani profesați în domeniu?

Victor Stan: Stai să vedem dacă-și aduce aminte Mario. Eu știu.

Mario: Prefer să nu răspund. 😂

Victor Stan: Ai putea să zici, că ultimul..

Mario: Stau greu cu aritmetica. ’88… de-aia zic, că e greu de calculat.

CB: Victor, ai fost DJ dintotdeauna?

Victor Stan: Nu, am făcut și eu liceul, facultatea, cum e normal, și după aia te apuci așa… te-a prins un microb la un moment dat. Era CCCP-ul, ca și club, și tot mergeam pe acolo. Îmi plăcea atmosfera și mi-a plăcut întotdeauna ce fac băieții respectivi acolo la butoane înăuntru în pupitru. Și bineînțeles, primele dăți luam doza de pepsi sau ce… nah, nu beam alcool atunci, eram și cu mașina. Stăteam și mă uitam la băieți ore întregi acolo, ce făceau, până la un moment dat când au început sa ma ia alături de ei, haide în pupitru, hai stai cu noi și de acolo a început microbul. Undeva pe la 20 de ani, eram cred că anul întâi de facultate.

CB: Event Sound Dj, de când există familia acesta? pentru că am văzut că pe Krystell îl numești “my brother”, deci putem să îi spunem “o familie”.

Victor Stan: 8 ani, de fapt…

Mario: E puțin… Într-o familie trebuie să existe o mamă și un tată… La noi, noi suntem doi părinți. 😂

Victor Stan: Înseamnă că ei s-au adoptat. 😅 Familie, de fapt eu și cu Mario ne știm de pe vremea Artului, eu eram manager acolo, totodată făceam și partea de MC și Mario era DJ și efectiv am avut o relație întotdeauna foarte OK. Întotdeauna lucrurile între noi au mers, de la natură să zic așa…

Mario: Fără să comunicăm.

Victor Stan: Exact. Poate nu întotdeauna am vorbit dar intotdeauna am știut ce vrea unul, ce vrea celălalt. Iar după aceea, când am terminat-o eu cu cluburile, el mai cocheta deja cu partea aceasta de evenimente și de acolo a început de fapt toată povestea cu Event Sound Dj, când el mi-a zis “Haide cu mine la un eveniment.”. Bineinteles primul meu răspuns a fost: “Dute, să n-aud de evenimente.” Eu eram tot cu cluburile în cap, dar ușor ușor am fost, a ieșit bine, mi-a plăcut și am continuat.

CB: Cât e muncă și cât e pasiune în ceea ce faceți? pentru ca din exterior pare destul de ușor, un dj, are un pupitru…

Mario: Hai să îți zic acuma o chestie, știi… Pasiune a fost, acum este numai muncă.

Victor Stan: Rămâne și partea de pasiune cred, dar pasiunea o găsești întotdeauna în provocările noi. De când am deschis firma, sunt mulți colegi în Timișoara, poate mult mai vechi decât noi, dar întotdeauna noi ne-am găsit provocări noi în domeniul ăsta. Am început de la 2 boxe închiriate și am ajuns să urcăm pe scene de festival.

Mario: Și facem scene de festival.

Victor Stan: Da, să le și facem. Pana la urmă, domeniul ăsta e atât de vast, atât de mare încât nu există să te plictisești în domeniul ăsta dacă îți place. De fapt eu cred că orice DJ din lumea asta începe la un moment dat de la un hobby. Ăsta e un hobby. Nu poți sa zici că de mic, de la 3 ani de zile tu o vezi ca și o carieră, dar la un moment dat vine microbul ăsta DJ, de a fi DJ. Unii o fac și rămân doar la nivelul de “Aaa, am fost la câteva evenimente, și-au luat o consolă și dacă mai pica un eveniment bine dacă nu, nu.” și alții sunt DJ care poate stau nopți, ascultă muzică, se uită la anumite concerte, văd ceea ce zice DJ-ul ăla la microfon, cum se comportă un alt DJ, adică întotdeauna își iau din motivație, își aduna ei. Știi, n-ai nevoie să te motiveze nimeni în treaba asta. Practic tu singur o faci. Și vei găsi întotdeauna provocări noi. Ți-am zis, de la un simplu DJ de evenimente, unde am fost poate pentru prima oară la un botez de 50 de persoane, până la a urca pe scena unui festival, până la a pune pe cluburi, până a face liveuri de exemplu de pe acoperișul unui mall, întotdeauna vei găsi provocări, atâta timp cât vrei treaba asta.

CB: Cum v-a găsit anul 2020 pe voi?

Victor Stan: Desculți.

😂😂😂

Mario: Cum ne-a găsit… ?

Victor Stan: De găsit, ne-a găsit bine.

Mario: Ne-a găsit foarte bine. Cum s-a continuat? Tot la fel de bine, stând în casă 😅, ceea ce nu ne reprezintă.

Victor Stan: În ianuarie, când a început anul, se terminaseră revelioanele, întotdeauna noi doi stăm câteva zile și punem pe foaie să zicem așa din proiectele care ar urma să le facem în anul următor. În februarie am fost la Amsterdam, am cumpărat ecranul led, în martie.. nu, înainte de martie! am cumpărat o scenă nouă și după aia de la 1 martie am rămas cu liveurile.

ESD Amsterdam, 2020

Mario: Întrebarea e bună, cum ne-a prins. Deci anul trecut pe vremea asta aveam planuri, chiar aveam planuri de viitor. Anul ăsta, dacă ne întrebi de viitor…

Victor Stan: Nu știm ce facem peste 6 luni.

Mario: Tu știi? Știi ce faci în viitor?

CB: Nu. Nu mai știu. Știam, dar nu, nu mai știu.

Mario: Am vrea să aflăm, dar din păcate….

CB: Am văzut că sunt mulți operatori economici care au spus stop. Ce v-a făcut pe voi să continuați?

Victor Stan: Nu cred ca și ei și-au dorit sa spună stop neapărat. Adică, mulți poate și-au făcut calculele, și au zis că decât să țin deschis, să plătesc o chirie, sau nu știu plătesc anumite taxe, anumite salarii, anumite impozite și așa mai departe, au zis “Prefer decât sa iau banii de acasă, de la familia mea, și să îi investesc mai departe aici, doar ca să susțin acest domeniu, prefer să zic stop”, adică să rămână banii acasă, să am grijă să îmi întrețin familia și așa mai departe ca să reducă pierderile. Acuma, la noi echipamentele, avându-le… Exact asta a fost discuția. Noi am început totul dintr-o pasiune, hai să continuăm ca o pasiune și atunci liveurile, au venit ca o pasiune. N-am câștigat nici un ban din liveuri, n-am făcut absolut nimic. Dar fiecare care a venit aici seara de seară și am făcut acele liveuri sau am făcut liveuri de pe acoperiș sau pe unde au fost, au fost făcute din pasiune. Adică să oferim ceva și sa nu rămânem la modul la care, ok, suntem dj. Bun, unde sunteți? Păi nu suntem niciunde, momentan dormim 3 luni de zile. Nu putem să hibernam 3 luni. Probabil și acum, dacă ne vor ține închiși în casă, o să gândim noi variante de entertainment pentru cei care lucrează și noi, nah, stăm în casă, nu?

Mario: Cum ai întrebat tu mai devreme de pasiune, dacă începi o treabă din pasiune, n-ai cum să pui stop. Deci asta pot să-ți spun și din experiență, că practic am început tot ce am început din pasiune, a devenit între timp și muncă, dar n-ai cum să pui stop.

Victor Stan: Un operator economic poate a făcut treaba asta ca business, știi? Noi nu l-am început ca și business, noi am început să punem muzică și așa am și continuat. Într-adevăr că ușor ușor din pasiunea pentru muzică s-a transformat și într-un business, dar până la urmă… Adică în momentul de față noi și acuma stăm noaptea și ascultăm muzică. Stăm pe laptop…

Mario: Ca în orice domeniu, și banul contează, dar la noi în domeniu businessul e pe locul 2,3. Pasiunea e pe primul loc, munca e pe locul 2 și de asta zic, când ai pasiune n-ai cum sa zici stop. Când pui banul pe primul loc, atunci te oprești, zici stop, începem altă afacere.

CB: Ce impact a avut asupra voastră limitarea desfășurării evenimentelor? Din punct de vedere financiar cu siguranță a fost, din punct de vedere psihic?

Mario: Psihic…

CB: Psihic ne-a afectat pe toți…

Victor Stan: Hai să îți dau un exemplu. Ai zis că ai fost la Flight, ne-ai cunoscut acolo pe lângă… eu știu că tu ne-ai cunoscut și înainte de pe liveuri și așa mai departe, dar practic ne-ai cunoscut live acolo la Flight. Să îți dau un exemplu. Flight Festival, un festival unde au fost maxim 500 de persoane, cât era limita admisă, ai văzut garduri, ai văzut oameni cărora li s-a spus “tre’ să stai aici, tre’ să stai aici.”, adică a trebuit să fie distanțare. Ce impact ar fi putut să aibă, când eu anul trecut, eu când am urcat la Flight pe scenă n-am avut absolut nici un om, pentru că am început vineri, am fost al doilea artist, adică eram undeva între semi zi și seară, și la final când am terminat setul erau deja peste 5000 de oameni…

Mario: Peste 10.000…

Victor Stan: Bun, oricum mulți, adică era plin tot terenul din fața mea și efectiv când am făcut și partea cu lanterne nu îmi venea să cred, adică stătea părul pe mine ridicat, așa ca pe un arici, și nu îmi venea să cred ce emoții putea să îmi dea festivalul respectiv, la final. Gândește-te că anul trecut mă uitam la ceas să văd la ce oră încep setul, cât e de lumină afară, la ce oră-l termin, cât e de întuneric, dacă pot să fac treaba asta, dacă nu pot să fac treaba asta. Anul acesta, în schimb mă gândeam, oare ce pot să fac să nu îi apropii, oare ce pot să fac să nu îi aduc aproape pe oameni, să nu îi pun să sară așa… Adică efectiv de fiecare dată ne pregătim, dar ca și impact e clar că-i una să vezi 5000 de oameni în fata ta, una-i să vezi 500 de oameni în fața ta. Una-i să mergi la un eveniment unde, eu personal nu prea mergeam la evenimente sub 300 de persoane, 350 și asa mai departe, adică evenimente mai mari, și una-i să fiu obligat în acest an, de exemplu, să merg la un botez de 30 de persoane, în aer liber, care poate la ora 11 tre’ să fie gata. Și atunci una-i în timpul zilei, e clar că și un invitat nici nu bea la fel, adică e în timpul zilei, undeva afară, e o chestie mai lounge, nu poți să ai aceleași pretenții ca lumea să se distreze la fel de bine la 30 de persoane, față de 300 de persoane noaptea. Ca și impact e clar că una-i să pui muzică față în față cu cineva, una-i să pui de pe un live. Deci e clar că anul ăsta ne-a oferit noi provocări sau, nici nu știu cum sa le zic, noi…

Mario: Încercări. Psihic nu trebuie să ne afecteze, trebuie să fim optimiști, să găsim soluții bune în orice situații. Chiar dacă nu ne pică bine, trebuie să fim tot timpul optimiști. Cel puțin în meseria noastră trebuie să fim tot timpul optimiști.

CB: Ideea liveuri lor s-a născut ca un back plan sau cum…?

Victor Stan: Să știi că ideea liveuri lor a venit de la Krystell.

Mario: A fost tot așa, o discuție…

Victor Stan: Eram închiși în casă, aici la studio, și stăteam la o bere și Krystell a venit cu ideea, hai să facem un live. Prima oară am fost un pic sceptici, tre’ să recunosc după care am zis…

Mario: Am fost sceptici că nici nu știam cu ce…

Victor Stan: Exact, nu știam cu ce se mănâncă.

Mario: Habar nu aveam ce înseamnă partea asta de live.

Victor Stan,: După care am zis, ok, dacă tor facem liveuri, atunci hai să le facem în stilul Event Sound Dj, adică să ducem liveurile la un pic alt nivel. Adică noi suntem ăștia, nu putem să facem… Am început prost.

Mario: Daa, am început cu grupa mică. 😅

Victor Stan: Am început prost spre foarte prost, de pe telefoane, nu se auzea bine sunetul, ne scotea Facebookul și așa mai departe… Practic a durat treaba asta vreo 2 săptămâni până am început să ne dăm seama cam cu ce se mănâncă. Am avut 3,4 băieți în spate care tot timpul au cautat soluții, Flavius, Kuky, chiar și Deian, au fost și băieții noștri, e normal, Alin, Florin, sper să nu uit pe nimeni, și fiecare și-a dat seama de câte o chestie. Hai să facem așa că să nu ne mai scoată, hai să facem așa că să iasă mai bine, hai să punem ecranul led pe spate ca să ducem liveul la alt nivel să nu fie un poster sau covorul ăla, îl știi? Din spate, cu răpirea din serai. 😂 Nu putem să facem chestia asta. Noi suntem Event Sound Dj, echipamente erau, de ce să stea în garaj? Hai să aducem cât mai multe. Într-adevar, probabil și din faptul că erau prea multe la un moment dat, mai riscam să mai facem câte o mica greșeală să zic așa. Gen, la un moment dat pe live, era ecranul led oprit că uitam să îl mai pornim. Dar astea sunt chestii care se întâmplă când vrei să faci, când nu, atunci filmezi cu un telefon…

Mario: Când ești cu psihicul bun, cum ai zis tu mai devreme și tot timpul ești optimist, găsești soluții, chiar dacă nu le cunoști. A fost un domeniu nou pentru noi. Pe partea muzicală, îți spun eu din experiență, că am experiență de 30 și ceva de ani, să stai să pui muzică, să ai numa un ecran în față, e…

Victor Stan: Și să ai și vibe-ul ăla care trebuie… Oferi un vibe până la urmă. Să stai să te gândești “Oare ce fac acuma să nu îmi iasă lumea de pe liveul ăsta?”, “Oare în ce direcție mă duc?”. Gândește-te ca întotdeauna e cineva care zice “pune aia, pune aia”. Tu întotdeauna trebuie să stai să te gândești “vreau să îi țin cât mai mult pe oameni aici.”

Mario: Depinde ce vezi că se întâmplă în față. Tu ca și artist te inspiri și vezi ce își dorește publicul. Dar tu când nu ai pe nimeni în față, nu prea îți dai seama ce își dorește. Trebuia tu practic să intri în personajul din fața televizorului.

Victor Stan: Să te gândești “ce aș asculta dacă aș sta acum pe canapea sau dacă fac ceva de mâncare”.

Mario: Dacă aș fi în locul celui din față, as asculta piesa asta? Deci e o chestie foarte nouă.

CB: Deci e o promisiune că reveniți dacă Doamne ferește se întâmplă ceva?

Mario: Nu vreau să revenim. Nu vreau să revenim la starea de dinainte. Noi vrem să revenim la ce a fost anul trecut, să avem în față 10.000, 20.000 poate mai mulți oameni în fața noastră. Asta ne dorim.

CB: Câtă muncă e în spatele unui festival? Atât ca și DJ cât și ca echipă, pentru că știu că v-ați ocupat și de lumini, de sunet?

Victor Stan: Păi de partea de tehnic poate să îți zică Mario, după care eu o să îți zic de partea de DJ. Practic așa am fost împărțiți.

Mario: Da, cu matematica. Eu zic că ar trebui să facem alt reportaj pe partea asta. 😂 Sunt foarte multe zile, nopți pierdute, săptămâni întregi, chiar luni. În urma cu o lună, două, trei, poate și cu un an începem deja… Noi teoretic acum începem sa ne pregătim pentru “la anul”.

CB: Deci la anul ne vedem la Flight?

Mario: Era următoarea întrebare sau asta acuma ți-a venit?

😂😂

CB: Era următoarea întrebare. 😊

Victor Stan: Nu te uita la mine. Vorbiți cu partea de tehnic, vă rog frumos.

Mario: Să sperăm că nu numai la Flight.

Victor Stan: Ca artist întotdeauna trebuie să gândești ce vrei să faci acolo, în momentul respectiv, când ești pe scenă. Pentru partea de backstage, de fapt de scenă, au fost acolo băieții care au dormit 4, nopți, 5 nopți efectiv au dormit acolo. Și-au amenajat paturi de dormit acolo într-o cameră. Deci efectiv au stat acolo ultimele… Mi se șoptește în cască…

CB: 8 nopți..

Victor Stan: Scuze, 8 nopți au stat acolo, au fost efectiv mutați acolo. E greu. La un moment dat ești și contra timp, ajungi să fie o anumită tensiune… Nu-i ușor să faci o asemenea lucrare.

Mario: Ar fi multe, foarte multe de povestit, crede-mă. Sunt lucruri foarte interesante pe partea asta din spatele cortinei. În 2, 3 cuvinte… E păcat ca să pierdem momentul.

CB: Spuneți-mi unde vă mai putem găsi în afara festivalurilor care oricum sunt mutate pe anul viitor și a evenimentelor de tip privat? Sunt ceva cluburi în care…?

Victor Stan: În principiu, cam nu. Nu pentru că…

Mario: Pentru că sunt închise la ora asta. 😅

Victor Stan: 1 la mana sunt închise. 2 la mână, sincer, nu știu dacă e ok să zic asta sau nu, dar în momentul de față industria cluburilor, mai ales în Timișoara, înseamnă 3,4 cluburi care poate merita…

Mario: Atenția.

Victor Stan: Atenția, da, și tot ceea ce înseamnă și patronaj să fie ok și așa mai departe. În rest ești doar punator de muzică undeva, după plăcerea cuiva și atunci mai bine alegi să fii punatorul de muzică la un eveniment privat că știi până la urmă că ai și aprecierea celor care sunt acolo și probabil e și o altă parte financiară, decât să mergi pe o suma care chiar nu face cinste unui dj care pune muzica de 10,15, 20 de ani și să fie așa, un semi Winamp.

CB: Sincer următoarea întrebare suna în felul următor (în urmă cu o săptămână, pentru că de atunci lucrurile s-au msi schimbat): La ce capacitate lucrați acum față de aceeași perioadă anul trecut. Se pare că autoritățile mi-au tăiat-o de pe listă, așa că spuneți-mi despre protestul de ieri la care ați participat.

Victor Stan: Protestul de ieri a fost tot o chestie spontană, în care eu personal în urmă cu o săptămână vorbeam cu un proprietar de locație. Vineri aveam evenimentul și miercuri seara s-a dat ordonanta. Și efectiv discutam cu omul și îl vedeam că e așa… “Victor, am chemat atâția oameni la lucru, am comandat marfa pentru weekend. Nici măcar nu pot să îi sun pe oamenii respectivi la ora asta, seara. Efectiv numai mâine pot să îi sun, cu o zi înainte de eveniment, să le zic că uite, nu mai putem să îl facem. Ce fac cu marfa?”. Și atunci stăteam și mă gandeam și eu, adică băieții mei știau clar fiecare ce are de făcut, unde. Și pe lângă proprietarul respectiv mă gândeam că mai sunt foarte mulți proprietari care trec prin aceeași chestie. Pe lângă asta mai dunt și furnizorii de servicii, nu numai proprietarii: dj, fotografi, cameramani, formații, florari, decorațiuni, absolut tot. Chiar și partea asta de agenți, agenții de vânzări care duc marfă, practic e un lanț care se tot duce. Chiar și coafezele care urmau să facă anumite freze în weekend. Chiar și un băiat care repară vitrine. Nu mai are de lucru dacă totul e închis, nu are ce să repare. E mult mai mare industria asta și atunci am zis hai sa facem în felul următor. Hai să fac eu un grup de WhatsApp și să discutam problemele astea, sa vedem oare se poate rezolva? Nu e ca o răscoală, dar hai sa vedem dacă chiar noi suntem singura problemă din România și noi suntem cei care trebuie să suferim întotdeauna. Practic erau 2000 de cazuri pe zi, ne-au închis și am ajuns la 4000 de cazuri pe zi și noi stăm închiși deja de nu știu cât timp. Pe lângă chestia asta, am stat închiși deja 6 luni, după cele 6 luni ne-au lăsat să lucram undeva la o capacitate de 10-15%. Practic 10-15% înseamnă că nici nu poți să îți plătești chiria. Credeți-mă că pentru 10-15% nu poți să îți plătești chiria undeva, dar mai să îți ții măcar nucleul de angajați pe care tu l-ai creat la locația respectivă. Indiferent că e sală de eveniment și ai: bucătarul șef, șeful de sală, managerul și asa mai departe. Indiferent că e o firmă de sonorizări, unde ai 4-5 băieți, 6 cu care ai început și cu care ai clădit mai departe. Nu poți să te descurci mai departe. Uite de exemplu e o firmă de ospătari, care lucrează cu 4,5 săli. Peste tot are câte un șef de sala firma respectivă sau și dacă te închid atâta timp, e greu după aia sa te gândești că oamenii respectivi vor mai veni înapoi la același nivel. Ești bun, ești la un nivel, tor mergi în sus, după care… Nu am o problemă cu oamenii care lucrează la bandă sau nu știu, casieri undeva. Mergi să te angajezi că nu ai ce sa faci, ca nu mai ai ce să mănânci, nu se poate aștepta nimeni ca tu după aia sa revii la același nivel, nici măcar la același nivel, tu nu vei progresa, vei regresa în momentul respectiv și vei veni la un nivel sub cel la care ai fost în urma cu un an de zile. Pentru ca ție capul după ce stai 8 ore pe zi la bandă, nu îți va mai sta să vii seara acasă și să asculți muzică, sau să vii ca și bucătar, să stai să te interesezi de nu știu ce rețete. Deci e clar că vei veni undeva sub. Cam asta se întâmplă și de aia s-a organizat acest protest. Mi se pare normal, dacă toate domeniile lucrează, chiar și la o anumită capacitate, mi se pare normal ca și noi să putem să lucrăm la o anumită capacitate. Nu cere nimeni 100%, nu cere nimeni nici măcar 50%, dar efectiv cât să ne putem plăti chiriile și sa putem sa ne ținem nucleul de angajați. Unii au rate, unii au credite și așa mai departe.

CB: Da, din păcate nu ia nimeni în calcul aceste probleme. Spuneți-mi ca planuri de viitor sau viitorul apropiat?

Mario: Ca planuri de viitor, cum spunea și Victor mai devreme, s-a creat o… Nu știu cum să îi spun, s-a creat o diversiune, cel puțin în partea asta de restaurante, de evenimente…

Victor Stan: Nu zice nimeni de la noi ca virusul nu există, deci nu e o diversiune din punctul ăsta de vedere, dar…

Mario: S-a amplificat poate prea mult domeniul ăsta, lumea nu mai are același curaj, aceeași dăruire cum a fost anul trecut să meargă la un club, să meargă la un eveniment, să iasă la un spectacol, la un restaurant seara cu familia, deci sunt mult mai reținuți. E greu să spui ce se va întâmpla în viitor.

Victor Stan: Am avut un banchet de 40 de persoane, printre singurele 3 sau 4 banchete ce le-am avut anul ăsta, în care efectiv mi-a fost foarte, foarte greu să lucrez cu copiii. Nu mai erau obișnuiți după perioada asta, nu mai erau obișnuiți sa interacționeze, să danseze. 40 de copii, nu era nici o suma foarte mare… Dacă mai continuă asa, cel puțin pana în mai, efectiv anumite domenii, printre care horeca va fi greu de refăcut.

Mario: Se creează panică și atunci…

Victor Stan: Planuri de viitor, aveam și anul ăsta, să punem muzică la Untold, Exit să încercăm, bineînțeles Flightul și așa mai departe. Ca și evenimente e clar că suntem acolo, facem o treabă pentru care clienții ne apreciază și ne caută, dar planuri de viitor înseamnă să facem un pic și altceva, pe lângă ceea ce înseamnă partea de producție pentru care eu lucrez și vreau să lansez propriile piese și așa mai departe. Cam astea ar fi planurile de viitor. De aici pana la ce vom reuși să facem, nu știm.

Mario: Idei avem, numa să fim lăsați să le punem în practică.

Victor Stan: Oamenii cu idei..

CB: Rămân, rămân la același nivel. Mulțumesc că v-ați răpit din timpul vostru, mulțumesc pentru promovarea articolului și sper să ne revedem.

Victor: Și noi îți mulțumim de invitație, a fost o placere și cu drag, pe viitor…

Mario: Cu alte subiecte mai distractive.


Pentru cei care nu au răbdare să citească atât, aici aveți și link-ul de YouTube cu interviul de la ESD Studios.

Interviu ESD 2020

A fost o zi în care am crescut personal cât poate în toate lunile de carantină, restricții și așa mai departe. Pe lângă faptul că am ajuns să iubesc interacțiunea cu oamenii (carantina ne-a învățat și asta!), am avut de-a face cu oameni foarte bine pregătiți în ceea ce fac, cu oameni cu experiență atât pe plan profesional dar și cu experiență de viață. O știți pe aia cu școala vieții? Treceți pe la studio și ignorați bombardierii a căror educație se vrea a fi asta.

Am cunoscut doi dj, dar mai presus de atât am cunoscut doi oameni, și asta spune multe. A fost una din sâmbetele care sunt de notat în calendar, în cel cu amintiri frumoase.

Sper că ați savurat interviul cel puțin la fel cum l-am savurat eu, iertandu-mi stângaciile și bujorii care deocamdată rămân doar în obrăjori.

Interviu ESD, 17.10.2020

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *