Am urcat pe Transfăgărășan la zăpadă

O mini excursie începută cum nu se poate mai prost, a luat o turnură neașteptată.

Inițial excursia a fost împărțită între 2 orașe, Alba Iulia și Sibiu.

Acestea fiind spuse, am rezervat o noapte de cazare la Pensiunea Element, de altfel singurul punct forte pe care noi l-am găsit aici.

Pensiunea Element, Alba Iulia, Martie 2021

Pensiunea este perfectă, cocheta și amenajată exact pe sufletul meu. Personalul amabil ne va face să revenim oricând suntem nevoiți sa ne întoarcem la Alba Iulia doar la ei. Și spun nevoiți, pentru că sunt slabe șanse ca de bună voie noi să revenim ca și turiști în acest oraș.

Mi-a plăcut iluminatul ambiental al Cetății Alba Carolina și tot ce s-a investit în ultimul timp, dar ne-a dărâmat complet faptul că acesta se menține și în mijlocul cetății. Nu cred că este cazul să nu vezi nici pe lângă cine treci pe stradă, mai ales că era un domn care se lupta cu aerul (cu siguranță cu probleme psihice). Sau asta o fi fost intenția proiectantului, cert e că e destul de neplăcut. O altă dezamăgire este faptul că am dat de multe localuri închise complet. Dar pentru asta blamăm sistemul, virusul, mintea scurtă a autorităților. Am putea căuta n vinovați. Treaba e că după ce am mâncat de la o shaormerie în prima parte a zilei pentru a ajunge cât mai repede la castel (și ne-am și simțit rău după această mâncare!), seara am ajuns la KFC (tot pentru că nu găseam alte localuri deschise!).

Să vă mai spun cât de rău m-am simțit după?

Nu, nu, vă spun despre eșecul suprem. Am vrut sa vizităm Castelul Bethlen Haller. Spun am vrut pentru că practic am fost dați afară! Am ajuns la 15:20 la castel opriți fiind la shaormeria menționată mai sus (și așa simțindu-ne nu foarte bine din cauza acesteia). Când am citit programul am realizat ca ultima tură cu ghid a Castelului începuse la ora 15:00. Un domn relativ recalcitrant ne-a spus că el poate să întrebe dacă mai suntem primiți. S-a întors în câteva secunde. “Nu se mai poate.” Relativ consternați, dar acceptând că e vina noastră că nu am verificat programul, am întrebat dacă avem voie măcar în curtea Castelului. Răspunsul a venit instant: “Nu.” Concluzia zilei: Am condus 300 de km ca să fim dați afară de la Castelul Bethlen Haller. Și ne mai mirăm de ce turismul din România a fost este și va fi la pământ, independent de virusul deceniului!

Las aici și o poza cu Superba Cetate Alba Carolina dar repet, poate doar de 1 decembrie am mai trece pe aici.

Cetatea Alba Carolina, Martie 2021

Hai să mergem pe drumuri mai bune. Ne întoarcem în orașul meu de suflet, Sibiu. De cum am intrat aici parca și oamenii erau mai “animați”. Un oraș care prinde viață, cu greu după un an foarte greu. Printre cele mai vizitate orașe din România, au ajuns azi la pământ. Fiind vizitat în proporție de 90% de turiști străini, puteți să vă dați seama că acum ei lipsesc cu desăvârșire.

Am fost cazați la Bon Ton Apartments, undeva la maxim 5 min de mers pe jos până în Piața Mică (Podul minciunilor, Turnul Sfatului, etc. Singurul disconfort oarecum a fost faptul ca tot trebuia să revenim din oră în oră cu mesaje pt plata parcării. În următoarea zi abia am descoperit că se putea plăti pentru întreaga zi, deci citiți cu atenție, sau nu doar în un singur loc. Unde am citit noi (pe tonomatul din apropiere) nu era menționat acest detaliu.

Al doilea obiectiv pe care am vrut să-l vizităm a fost Manastirea Cisterciană Cârța. Atrași fiind de titlurile tabloide sau de misterul prezentat în Filmul “The nun”, chiar nefiind filmat aici, obiectivul în sine a meritat kilometri parcurși.

Undeva la 50 de kilometri de Sibiu, pentru o taxa de 5 RON/persoană, ruinele mănăstirii dar și biserica în sine în care se oficiază slujbe o data la 2 săptămâni, au meritat tot efortul. Haideți să și vedeți despre ce vorbesc:

Mănăstirea Cârța, Martie 2021

Următoarea oprire a fost de fapt surpriza și pentru noi. Cu papucii de la Mihai Albu la purtător, cu care efectiv nu am putut să pășesc când am vrut sa coborâm la lacul Roșu pentru că alunecam într-un mare fel, am decis că dacă tot suntem în zonă, să urcăm sus pe Transfăgărășan. Complet speriată la început, am învins frica de a nu mai coborî pe 2 picioare de acolo, și am urcat până la Telecabină. Prețul pentru o urcare și o coborâre este de 80 de RON (Martie 2021).

A fost cea mai bună decizie pe care am fost împinsă să o iau. 💕

Experiența de la începutul primăverii a fost minunată. Și ce dacă am zis că nu vrem să mai vedem zăpadă? Transfăgărășanul iarna e superb. Unde mai pui că puteai să și dormi acolo sus. A fost cea mai frumoasă atracție turistică din 2021, cea care a garantat succesul mini concediului.

Ne întoarcem la Sibiu, nu înainte de a face o oprire în Valea Zânelor. Tărâmul poveștilor prinde viață la Porumbacu de Sus (sper să nu greșesc locația) dar folosiți waze sau maps cu încredere. Accesul aici costă 5 RON/persoană, dar eu zic că merită această oprire și această sumă.

Castelul de Lut, Valea Zânelor, Martie 2021

Menționăm aici și 2 locuri unde se mănâncă bine în Sibiu. Nr. 1 pe partea de mic dejun, e o terasa care se numește Amber. E terasa unui hotel situat în Piața Mare, foarte aproape de Turnul Sfatului. Priveliștea e grozavă iar micul dejun la ei arată cam așa:

Costa 33 RON și include ocafea, croissant cu unt/gem de afine și suc natural.

Iar despre restul preparatelor, fuga fuga la Crama Sibiană. Platoul de mai jos costă 80 de RON și conține muuultă mâncare.

Crama Sibiană, Martie 2021

Încheiem acest mini concediu cu un popas la Motel Cincis.

Lacul Cinciș, Martie 2021

Singurul local deschis din jurul lacului este acesta. Totuși, în ciuda faptului ca e singurul, hotelul este absolut superb, elegant, iar mâncarea este foarte bună.

Per total, această excursie a scos în evidență neputințele din Horeca, iar natura ne-a învățat că viața e frumoasă și trebuie să o trăim frumos și demn în ciuda neputințelor, neajunsurilor, restricțiilor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *