Rugile din Banat

Poate ca nu ma cunoasteti destul de bine dar veti afla in timp ca sunt o persoana destul de asumata si cand spun ca imi place muzica populara, o spun cu tot dragul de a purta ia mamei si cu tot regretul ca la timpul potrivit nu m-am implicat mai mult in tot ce inseamna dansul popular.

Ce am fost si ce-am ajuns, zice o vorba de asta de la romani. Stati linistiti ca ma numar si eu printre cei care urau duminicile in care la ora 12:00 incepea tezaur folcloric, detestam la un nivel destul de aprig tot ce inseamna muzica populara. Toata repulsia asta a durat ani buni pana sa ma mai “destept” si sa ajung sa imi doresc sa merg la faimoasele seri de la Moara cu noroc pentru ca mai apoi (anul in curs) sa imi indrept atentia catre banat cu precadere, catre rugile din banat. Ca sa intrati mai bine in poveste, aici aveti si Moara cu noroc in format pdf ca sa vedeti ce frumos se leaga trecutul cu prezentul si cum se pastreaza unele traditii. Iar daca aveti drum prin zona, va recomand cu caldura sa popositi la moara pentru o masa “de pomina”. Si daca nici cu povestea, nici cu muzica nu v-am convins, aici aveti meniul  si mai jos si un filmulet ca sa intrati in atmosfera hanului.

Am cam trecut de la un subiect la altul dar nu cred ca este o cale mai buna de a va introduce in acest “peisaj” decat trecand prin Moara cu noroc si gustand din atmosfera de han, de traditie, de limbaj specific zonei, pentru ca mai apoi sa intelegeti si ca versurile din “muzica asta populara” pe care o tot laud incep sa aiba si sens. Nu vobim aici de folclorul autentic, e frumos, poate cel mai frumos, nu si dansant intotdeauna, nu m-a prins atat de tare microbul. Laud in schimb cu mare drag cantecele celor apropiati varstei mele, ale Giorgianei Vita, ale lui Alex Surdea si mai experimentatelor dar si celor mai iubite din zona, Andreea Voica si Mihaela Petrovici. Sa-mi fie cu iertare daca am stricat topul preferintelor banatene, mentionez deci ca sunt preferatii mei in primul rand.

Cred cu tarie ca ajungem la un punct in viata cand ne “desteptam”, cand ajungem sa pretuim mai mult unele aspecte ale vietii, momente, locuri, chiar si lucruri. Iar daca pana acum zaceau in dulap 2 costume populare ale mamei, acum sunt madra sa port ce a mai ramas din ele, adica ia purtata si de aceasta in tinerete. Nu ca acum ar fi babet, dar cu siguranta era si mai  tanara decat sunt eu acum. Fara prejudecati ca nu vreau sa va aud cu asa ceva. Floarea varstei o voi atinge la 30 de ani, deci pana atunci sunt tinerica! :))

Am dat anul asta de rugile astea din banat, si insist cu “din banat” pentru ca la noi in zona Aradului nu se danseaza la astfel de evenimente. M-a lamurit un banatean convins: “Asta e ruga, nu e concert.” deci nimeni nu sta, aici toata lumea danseaza. Mai multe detalii despre insemnatatea cuvantului “ruga” am gasit aici. Nu o sa va pun toate filmuletele postate deja pe contul meu de instagram, pentru ca anul acesta am cam bifat rugile din jurul Timisoarei, dar va recomand cu drag sa nu le ratati in viitor pe urmatoarele:

• Prima si a doua zi de Paste – Mult vestita Ruga Giroceana
• 20 Iulie – Sfantul Ilie – Ruga de la Mosnita Noua
• 15 August – Adormirea Maicii Domnului – Ruga de la Chisoda

 

 

 

Sursa fotografiei dar si prima parte a programului rugilor il gasiti aici: https://www.opiniatimisoarei.ro/pornesc-petrecerile-de-ruga-in-banat-de-pasti-localitatile-din-timis-in-care-incepe-veselia/30/03/2018

Aici aveti si cel de-al doilea program al rugilor din a doua jumatate a anului: https://www.opiniatimisoarei.ro/pornesc-petrecerile-in-tot-banatul-de-sfanta-maria-iata-programul-rugilor-in-timis/11/08/2018

De ce ruga? Pentru ca iti canta Andreea Voica pana dimineata si nimic nu se compara cu atmosfera creata de tinerii care iti impartasesc aceeasi pasiune pentru muzica banateana. Sau pentru ca mi-a luat vreo 2 ani sa invat faimosul brau banatean si inca ma straduiesc sa tin pasul. Deci unde se poate invata si exersa mai bine decat aici?

Am ales sa particip la Ruga Timisoarei 2018 in o pereche de papucei cu motive traditionale si cu deja faimoasa ie a mamei purtata la vremea ei la acelasi gen de adunari. Cei de la Lulush Art Shoes, cu depozitul in Giroc (Timisoara) au facut cei mai frumosi papuci pentru a-mi ferici piciorusele. Inserez aici si un link catre contul lor de instagram. Desigur, ei fac orice sneakersi personalizati dar pe mine m-a atras strict acest model care se pare ca a si fost redus. Happy me!

 

Mai jos aveti si un mic filmulet din stradania mea de a dansa braul banatean.

P.S. In weekend am fost la un botez tare frumos in Timisoara. Va dati seama cum mi-a sarit inima din piept cand am vazut ghemotoaca asta mica si imbracta in acest fel?

Deci? Ne vedem la ruga?