Your ads will be inserted here by
Easy Plugin for AdSense.
Please go to the plugin admin page to
Paste your ad code OR
Suppress this ad slot.
Am participat în ultima perioadă la diferite evenimente, unele menționate și aici pe blog, altele omise pentru ca sunt mai personale și nu dăm chiar tot din casă. Spuneam zilele trecute că încerc din răsputeri să-mi arăt recunoștința pentru oamenii de valoare din jurul meu, fapt care se întâmplă și astăzi.
La Grăniceri s-a întors un om în primul rând, un om de valoare, mare valoare spirituală dacă se poate numi așa, pregătit cum spune el sa își continue activitatea începută cu 11 ani în urmă.
Cel mai frumos loc din lume, cum îl numesc eu, satul bunicilor, atât alor mei cât și al Părintelui Adinel Popovici, și-a primit cu bratele deschise noul preot paroh.
Am participat la slujba de instalare a preotului, de fapt o slujba de vecernie urmata de câteva cuvinte spuse din partea Părintelui Adinel, a oficialităților bisericești și a celor politice, moment care a coincis și cu cea mai emoționantă parte a serii. Cred cu tărie ca un preot își atrage credibilitatea din partea credincioșilor în primul rand prin propriul exemplu. Știu ca auzisem laude despre faptul ca Părintele Adinel a pus mana pe lopată și roabă și a lucrat alături de muncitori la renovarea casei parohiale, înainte de mutarea împreună cu soția și fiica Maria. Am reținut remarca Părintelui protopop despre acest fapt, cum că e una când lucrezi și mai porți o discuție cu un “zâuaș” și e alta când lucrezi cot la cot cu părintele, te mai îmbogățești spiritual. Perfect de acord! Apropo, deja am o afinitate pentru numele fetitei, deci cu siguranță aceasta ii va “cuceri” și pe cei din Grăniceri . Știți melodia aia cu “Dacă-i Mărie bunica, Măriuca-i nepoțica”? Pentru mine numele de Maria, după bineînțeles proveniența de la numele Fecioarei Maria, e și numele celei mai iubite dintre pământeni, numele bunicii.
A fost un moment emoționant, unul în care, deși nu sunt eu de acord cu amestecul politicii cu biserica sub nici o formă, am văzut totuși ochii înlăcrimați și din partea oficialităților din acea latură. Că tot vă spuneam despre exemplul propriu al preotului pentru a-și demonstra oarecum credibilitatea față de enoriași, am văzut participanți la slujba veniți cu 2 autocare și cu mașinile personale, ghiciți cu ce scop? N-a mai plătit politica cetățenii de data asta. Sunt în jur de 100 persoane care au venit din vechea parohie (Tocmai din Hunedoara) unde a slujit Părintele Adinel să îl “petreacă” cum se spune la țară. Când îți pleacă un musafir, îl petreci până la ușă, adică îl conduci până acolo. Așa au venit credincioșii într-un număr atât de mare, din dragoste pentru Părintele de acum al Grăniceriului dar care, cum spunea și Dânsul, a lăsat o parte din inimă la Mada și la Barul Mare, celelalte 2 parohii ocupate în trecut.
Am ascultat cuvintele Protopopului Aradului precum și ale Părintelui Adinel, dar am ascultat mai ales cuvintele primarului de la Baru Mare care stau drept mărturie pentru cât bine le-a făcut acesta în ultimii 4 ani. Mi-am permis sa fur și următoarele fotografii de la despărțirea oarecum a Părintelui de cei de la Baru Mare.
Totuși, nu pot exprima exact emoția trăită de cei participanți la eveniment. Sunt doar momente pe care le purtam în suflet și ne înalță oarecum, ne face mai simțitori, mai puțin superficiali într-o lume.. din ce în ce mai rece. Într-o lume tot mai greu de atins, sper ca părintele să facă din locuitorii Graniceriului, unii mai buni, mai calmi, mai fericiți. Și după cele ascultate, nu am nici un dubiu ca nu se va produce această schimbare!
Și cum la Grăniceri tradiția este de a-i primi pe oameni cu pâine și sare, copii îmbrăcați frumos în costumele portului popular au oficializat și acest obicei. De asemenea, mi s-a părut foarte frumos momentul în care Părintele Adinel a primit în mod simbolic o cheie, pe care a numit-o Părintele protopop Flavius Petcut (am rămas foarte plăcut surprinsa și de cuvintele rostite de el dar m-am limitat oarecum la acest episod), cheia către inimile localnicilor. După terminarea slujbei, credincioșii (absolut toți au fost invitați), în număr de aprox 350 persoane din care 100 din fostele parohii, Mada și Barul Mare, au participat la Căminul Cultural pentru agapa frățească.
Stați liniștiți, acesta nu este un articol care așteaptă multe vizite, multe comentarii, nu neapărat pozitive, din cauza zilelor în care lumea este atât de influențabilă în ceea ce privește mai ales credința. Acesta este un articol dedicat în întregime Părintelui Adinel, cărora ii spunem un mare BINE AȚI VENIT! și un “sper să faceți mult bine și aici , precum s-a întâmplat în celelalte 2 parohii în care ați slujit până acum.
sa fie intr-un ceas bun atunci, este nevoie de oameni adevarati peste tot!
Sa fie de bun augur și sa facă lucruri bune și mult bine și acolo
Sa fie intr-un ceas bun! Pare ca a fost o ceremonie cu adevarat emotionanta
Numai bucurii si dumnezeu sa fie aproape de voi! :d Foarte frumos ai descris lumea satului <3
Exista preoti cu har, la care ti-e mai mare dragul sa mergi, si e important sa nu uitam de credinta și de Dumnezeu.
Sa fie intr-un ceas bun!
Imi pare rau sa spun ca exista popi si preoti. Totusi ma bucur cand descopar cate un preot cu har la care ti-e mai mare dragul sa ii asculti slajba
Sunt preoti cu har. Sunt cei pe care Dumnezeu i-a ales pentru aceasta meserie!
Sunt preoți cu har, foarte frumos descris ?
Sa fie de folos intru multi ani acolo unde este acum! ❤
Frumos și emoționant!
Am cunoscut mulți preoți, dar exact ca în orice ”breaslă”, sunt oameni și oameni.
Cei cu har, cei care fac meseria cu adevărat care înțeleg că sunt doar niște slujbași ai Domnului, reușesc să ajungă la sufletele noastre.
De mult timp nu am mai întâlnit un preot cu har, dar e bine de știut ca mai exista.
Se vede din poze ca a fost emotionant. Sa fie intr-un ceas bun!
Sunt si preoti cu mult har la care apelezi cu drag