M-am suit în dealul Clujului

Sau am parte de o săptămână de concediu în care relaxarea (teoretic) primează.

Bine v-am regăsit în blogosferă, una neglijată în ultima perioadă, dar pe motive bine întemeiate și deja cunoscute. Cum vă anunțam încă din titlu, am pornit spre Cluj luni dimineața (Vă dați seama cum sună LUNI DIMINEAȚA?) în ideea de a petrece 2 zile la o deconectare hardcore.

Ca și locație de deconectare, am ales Pensiunea Meander și credeți-mă, când am spus deconectare, nu mă așteptam să nu avem semnal la telefon. Noroc cu Wi-Fi care rezistă mai ceva ca freza din reclamele de la produsele de hairstyle.

Camera a fost chiar o surpriză, poate și pentru ca nu m-am documentat înainte de a ajunge aici. Important este că a fost o surpriza plăcută, una rustica.

Și, cum de când port aparatul trebuie să acord o atenție sporită igienei dentare, m-am pricopsit cu nebunia asta mica, roz și simpatică care îmi vine în ajutor. Este irigatorul bucal în varianta portabilă.

Singura problemă e că mă descurc de greu cu el față de cel pe care îl am acasă, dar sper să ne înțelegem pe parcurs.

Acestea fiind spuse, haideți sa vedem cu ce ne-a surprins Meander, locația unde am rezervat 2 nopți de cazare. Gazde primitoare, condiții cu 10 clase peste majoritatea localurilor prin care am fost în Cluj, și când spun localuri mă refer în principal la cele de servit masa. Ceea ce a surprins cu adevărat, a fost zona de spa la care am avut acces gratuit. Prețul pentru o cameră în această perioadă a fost de 180 RON/cameră deci toată treaba cu spa-ul a fost doar un bonus.

Păi nu v-am convins să faceți un city break la Cluj? Străzile din Cluj sunt în antiteză cu liniștea găsită la cazare, dar cum mă știți în 90% din timp, hiperactivă, nu am avut o problemă cu asta.

Și, dacă tot vă povesteam de zilele mele de relaxare supremă, tot la Cluj, pe lângă relaxarea trupului, am avut parte și de relaxarea sufletului. Am ajuns la Manastirea Nicula, unde îmi doream să ajung de ceva timp. A doua oprire însă, Manastirea Remeti a fost hrană pentru suflet. Primirea unei călugărițe, toată povestea mănăstirii, povestea picturilor din biserică, au fost lecții de viață. Nu cred că a fost vreun lăcaș de cult în care să fie cineva atât de deschis și primitor. ❤️

Facem un salt spre ultima zi petrecută în această zonă superbă, unde la îndrumarea gazdelor de la pensiune am ajuns în cel mai impresionant loc din România de până acum. Înainte de a ajunge acolo, după drumurile la cele 2 mănăstiri, am ajuns la Salina de la Turda. Locul a fost impresionant, e a doua oară când ajung aici, iar terapia asta cu sare nu a făcut decât să completeze ritualul de detașare și relaxare supremă.

Din păcate, oricât de drăguțe erau bărcuțele, frica a fost mai mare, și m-am limitat la câteva fotografii.

Salină Turda rămâne un loc pe care putem spune cu mâna pe inimă că am învățat să îl prețuim.

Înainte de Turda am trecut printr-un sat din care se vede o stâncă care pare a fi simbolul satului sau protecția lui. Aici majoritatea caselor sunt identice, construite în același stil. E vorba despre Satul Remeti, unde vorbeam mai sus și despre frumoasa mănăstire.

Mai facem vreo 4 km și ajungem la cea mai cea locație de luat masa din România. Conacul Secuiesc păstrează cu sfințenie stilul caracteristic și oferă oaspeților condiții de 4*. Mâncarea absolut delicioasă, cafeaua foarte bună și priveliștea care e nemaipomenită, fac din acest loc, unul pentru care merită să vă abateți din drum.

Am văzut că și camerele sunt în aceeași linie și chiar îmi doresc sa revin aici probabil și pentru o noapte de cazare.

Ultima oprire înainte de cele 3 zile de detașare a fost la Alba Iulia la Cetatea Alba Carolina. Locul este încărcat de istorie. Sunt convinsă că dacă și vremea ar fi ținut cu noi, am fi descoperit mai multe aici.

Sper că ați găsit măcar câte ceva care să vă inspire în acest articol, fie ea o cazare, un loc de luat masa, o activitate de recreere.

Să aveți un weekend minunat!